PSD Dâmboviţa nu vrea furnici

PSD Dâmboviţa nu agreează noul simbol al partidului, furnicile, considerând că acesta poate aduce confuzie în rândul electoratului.

‘Nu avem tricouri cu noul simbol pentru că nouă, la Dâmboviţa, nu ni s-a părut că expimă cel mai bine ceea ce gândim. Am considerat că nu trebuie să venim acum, în pragul campaniei electorale, şi cu alte simboluri ale PSD care să ameţească electoratul. Rămânem la ce ştim: tricoul roşu, că d-abia l-am impus, şi cei trei trandafiri”, a declarat, joi, în cadrul unei conferinţe de presă, purtătorul de cuvânt al PSD Dâmboviţa, Adrian Ţuţuianu.

Ideea simbolului cu furnici aparţine proaspătului consilier de imagine al PSD, Iulian Comănescu, iar sloganul campaniei prin care membrii PSD se vor face cunoscuţi drept furnici este ”Hai să ne înmulţim!”.

Reţeta aplicată este una clasică ”americană”, ce constă în asocierea unui partid cu un mamifer sau o insectă. Aceeaşi reţetă a aplicat-o în urmă cu un an Ron Werber, un strateg american de origine israeliană, care le-a impus pesediştilor drept simbol cocorii.

Jurnalişti cu creierul spălat

Oare de ce unii jurnalişti îşi schimbă brusc şi radical opinia politică, în funcţie de patronul politic? Stau şi mă întreb, văzând susţineri pătimaşe ale unor ziarişti, cum pot ţine partea patronului pesedist, liberal, pedist, ţărănist…mă rog, oricum unul plin cu bani, pe care SIGUR nu-l interesează soarta slujbaşului său? Şi sunt unii ziarişti care au trecut de mai multe ori dintr-o parte în alta, de mă şi mir cum de nu şi-au dat seama cât de folosiţi sunt, iar acum….susţin gesticulând, strigând şi argumentând pe la conferinţele de presă cât de bun sau rău e Băsescu, în funcţie de opţiunea politică a patronului. Mâine, dacă pleacă la alt ziar/radio/TV, are sigur o părere contrară, dar pe care va ţine să o spună. Am auzit recent pe unul văitându-se de faptul că în Dâmboviţa nu primeşte publicitate şi că e nevoit să găsească ceva de rău ba de un primar, ba de un afacerist, ba de cine poate, cu care să forţeze obţinerea de bani. Mă miră nu că face asta dar că o recunoaşte cu aşa o nonşalanţă şi normalitate. Unii jurnalişti chiar au creierul spălat. Să le fie de bine!